UN TEXT DUREROS DE ADEVARAT, CARE IȚI TAIE RESPIRAȚIA

Textul urmator i-a fost atribuit lui George Carlin in urma mortii sotiei sale. I-a fost atribuit si lui Octavian Paler, un poet de suflet cu ale caror idei rezoneaza multi dintre noi. Omul are nevoie de o poveste trista pentru a rezona cu o idee adevarata. Cand a fost publicat prima data, nu a luat o asa amploare caci a fost scris de un pastor american de care nu auzise nimeni, Dr. Bob Moorehead. Pentru ca cei care l-au citit primii au considerat ca va avea mai multa insemnatate daca il atribuie unui nume cunoscut, a ajuns si la noi ca fiind scris de Octavian Paler. Poetul a negat vehement,in mai multe randuri, ca i-ar apartine aceste versuri apreciindu-le totusi, George Carlin(un cunocut satirst american), celalalt presupus autor a negat de asemenea ca i-ar apartine spunand ca nu ar scrie niciodata un asemenea „rahat”. Dupa aceasta scurta poveste a textului, doresc sa subliniez ca e mai putin important de unde vin gândurile atât timp cât ele reflecta realitatea.

„Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui „TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Ai timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care leai.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Pentru că, viața nu se măsoară în numărul de respirații,
ci în momentele care-ți taie respirația.”