Nu te-am provocat cu nimic și totuși m-ai ales! Nici măcar nu ti-am opus rezistență pentru a nu avea motiv să te ambiționezi cumva. Nu am jucat niciun nenorocit de joc, ca să nu te vezi nevoit să îl câștigi.
Ți-am deschis ușa și te-am invitat în patul meu fără să te las să aștepți prea mult și fără să fii nevoit să îți joci rolul de bărbatul visurilor mele. Am făcut asta pentru că nu am nevoie de povești. În iubire sunt atât de proastă încât le-aș crede și dacă sunt slab interpretate.
Mă știu, iubitule, și știu ce pot face poveștile din mine. Sunt atât de jos acum încât doar cele reale mă mai pot ridica. Nu pot duce încă o dezamăgire în plus, așa că mă protejez cât pot eu de bine.
Mă dreg cu câte-o fericire temporară ca să mai supraviețuiesc încă o seară și în timp ce mă dreg pe mine am grijă și de tine. Mă dau peste cap să te mângâi și să îți ofer afecțiunea de care m-am obișnuit să nu am parte. Știu cum e să ți-o dorești și să nu o ai, așa că te lipsesc de lipsa ei…
Vrei să mă f*ți? Ok, fă-o, dar lasă-mi inima în pace! Ție știu că nu îți trebuie, dar crede-mă sunt câțiva pentru care e nevoie de ea. Începând cu bătrâna care îmi vinde flori sau cea care îmi vinde botosei, bătrânele de la care cumpăr zilnic „uitând” să iau ce-am cumpărat, continuând cu bătrânul care doarme într-o mașină abandonată și care trebuie hrănit și încheind cu mama care s-ar înneca în alcool fără vreo ezitare. Măcar pentru oamenii ăștia inima mea trebuie să fie bine in continuare…
Nu îmi spune povești, iubitule!
Nu-mi spune că ești îndrăgostit și că sunt specială, că n-ai mai întâlnit ca mine. Nu-mi vinde planuri de viitor și nu-mi vorbi de etape pe care le vom parcurge, când știi prea bine că singurul drum parcurs împreună va fi cel spre dormitor!
Te rog, nu face asta! Nu da cu mine de pământ când sunt atât de slabă cât să-ți cred fiecare cuvânt! Rezumă-te la clasicii care seduc și abandonează, nu insista să-mi consumi și sufletul pe lângă trup! Arată-te așa cum ești, doar dornic de încă o m*ie ca la carte, nu amator de iubiri adevărate.
Mă f*ți deja, iubitule. Sunt a ta și fără să mă minți, boule!
Da.
Intradevăr ma amuzat povestioar asta a ta.
Și dupa ce in ultimile zile am citit câteva DIN celelalte postări ale tale, care cu cât am incercat Mai mult să ințeleg „ce incercă această, Lolrelai, să obțină, să schimbe, care e țelul acestor postări ?”
cu atat am ințeles mai puțin.
Poate imi comunici un Feedback.
Aceasta postare a ta însa îmi pune întrebarea:
daca sănt întradevar trăirile tale.
Nu Este oare un fel de auto-pedepsire-mutilare?
Cea ce vreau să spun Este că:
ori te împlici situație cu o incă ultimă speranță, poate Nu e chiar cum cred eu? poate El e al meu Mr. Right!! naiv, dar credibil și uman.
Ori, totul este așa cum descri.
Adica de buna voie dorești, dobăndești plăcerea prin intermediul suferinței (morale sau chiar fizice).
Te rog sa crezi că cea ce am scris Nu Este un atac la persoanâ.
Este doar o părere personală, o tentativă de critică constructivă. Care poate la răndul Ei se datorează doar faptului că am ințeles greșit cea ce ai vrut să comunici.
Sper la un Dialog DIN partea ta.
Mar interesa punctul tau da vedere.
Rezon!:)
Vrajeala asta cu speciala si ca nu am mai intalnit a mers bine candva. ha ha ha
Deja-vu sau a citit textul acesta acum vreo 3 saptamani?
Din pacate trist dar adevarat.Sunt la randul meu barbat….si sunt un pradator.Dar sunt mandru ca n-am mintit nici o femeie din viata mea ca sa ajung in chilotii ei.N-am calcat suflete in picioare si indiferent cat mi-am dorit mu*a aia bine facuta am avut grija sa hranesc sufletul si sa am grija de el.
Dar acum din perspectiva unui barbat care trateaza femeia asa….stii cat de nasol e la sfarsit?Pentru ca orice relatie are sfarsitul ei , indiferent ca ne convine asta sau nu.Si eu de fiecare data am fost cel care a daruit fara sa astepte in schimb nimic.Si ca mine sunt multi , doar ca la un moment dat , cei ca mine se transforma in cei despre care vorbesti si tu in articol.
Asa ca o intrebare pentru tine.La care as vrea sa incerci sa-mi raspunzi daca ai timp si chef.Avand in vedere ca 80% din barbatii din romania sunt niste mitocani si badarani…..de cei 20% ramasi nu sunt pretuiti mai mult?De ce majoritatea femeilor prin comportamentul lor tin neaparat ca acest procentaj sa scada din ce in ce mai mult?
P.S : Multumesc pentru inca o bucatica din tine!
Interesant!
Majoritatea bărbaților, vor doar patul !!
Dar sunt și cei care iubesc!!
Sexul e un lucru! … sport practic!!
Dar altceva e când te potrivești, intervin fluturi în stomac, simți că ea sau el e totul, iubești cu adevărat!
Ti-o scoală la telefon!!
Sau îi faci orgasm înainte de a penetra, și ține treaba ….. așa și după zici … mai merge o dată ? Ea zice nu mai pot !!
Tu mă nenorocești!!!😂😂😂😂😂
Trebuie să dorm.
Există și iubire adevărată!!
Sincer !!
destul de greu găsești!!
😂😂😂😂😂