O singura poza cu o bătrânică care nici macar nu seama cu bunica mea si lacrimile incep sa imi dea tarcoale! Mae a mea nu mai e aproape si, desi atunci cand traia ne desparteau doar 30 de km, eu atunci o consideram departe. Abia acum realizez ce inseamna distanta…e la cateva infinituri de mine. E atat de departe incat ii scriu pe facebook desi ea nu ar sti nici macar sa porneasca un calculator…ea stia sa porneasca inimi spre o bunatate de care uitasera.
Mae a mea nu mai e, dar pentru cei ce au o bunica ii scriu si alei mele, poate astfel, cateva bunice, vor fi sunate de nepoti si vor avea o zi mai frumoasa. Nu stiu daca in ultimii 20 de ani i-am spus vreodata ca o iubesc. Daca atunci cand eram mica, tot ce imi doream de la timpul meu era sa mi-l petrec cu mamaia, cum am crescut prioritatile mele s-au schimbat.
Vizitele la ea erau mereu pe graba.Treceam in fuga sa iau cateva bunatati pentru mama, o intrebam ce face si plecam fara sa retin raspunsul. Statea in poarta si urmarea masina cu care plecam, urandu-mi sa merg sanatoasa. Parca o vad tot acolo uitandu-se lung dupa mine. Abia in momentele alea ma intrebam cum ar fi daca data viitoare cand m-as intoarce n-as mai gasi-o si ma intristam brusc. M-as fi intors sa o mai pup o data. Sa ii spun ca o iubesc si ca a facut din mine un om mare, ca m-a crescut frumos pe mine si pe verisorii mei. M-as fi intors sa ii dau inapoi toti banii (pe care Dumnezeu stie cum ii economisea dintr-o pensie mizera) pe care ni-i oferea doar sa stie ca a dat si ea ceva nepotilor…M-as fi intors mereu de teama de a nu apuca sa fac toate astea si, totusi, nu m-am intors niciodata…
Am ajuns cand era prea tarziu… Cand curtea era goala, cand ea nu era in poarta si cand, de Sfanta Marie, nu erau gogosi. M-am intors cand in soba nu mai ardea focul si nu se mai prajea paine… M-am intors cand toti suntem mari si mamaia nu mai este…
Mi-e dor sa strabat mii de kilometri daca trebuie, sa dau miliarde de telefone fara motiv si sa ii spun ca o iubesc…dar nu am cui si nu am unde.
Candva am sa merg la mormantul ei(deocamdata nu sunt pregatita) si am sa ii spun ca i-am scris si ca, probabil, pentru ca i-am scris ei, o alta bunica a auzit in ziua asta un nepot care i-a spus ca o iubeste. Poate iti vei suna bunica si de acolo de unde e bunica mea, va auzi si se va bucura ca a pornit o inima chiar si in absenta ei…
Te iubesc Mae!