Când persoana iubită vine să te îmbrățișeze, ăla e un moment bun să o iei și tu in brațe, nu să continui să te uiti la ecranul monitorului sau telefonului.
Da, lucruri elementare pe care le stim cu totii și totuși nu le aplicăm mai niciunul. Avem timp și după film să ne ținem în brațe. Avem timp altă dată să reparăm greșeala așa că putem să o tot repetăm. Ne mințim constant că avem timp și mai încolo să ii răspundem iubirii…de parca ea ar sta linistită așa, pentru o eternitate, între noi, așteptând momentul în care considerăm că venit și timpul ei.
Da, poate avem timp, dar ce facem cu el? Ce facem cu timpul de acum pe care il petrecem doar âmanând? Ce facem cu timpul pe care il investim în mângâieri oferite altora, care ne mângâie la rândul lor, doar ego-ul și nu și sufletul?
E parcă o poveste ce se reia la nesfârșit…aceea cu „ce mult te-am iubit”. Parcă nu învățăm niciodată nimic. Mereu ne amintim că iubim atunci când obiectul iubirii pleacă, convins fiind că nu a fost iubit nicicând.
Dacă am aplica niste reguli elementare de supraviețuire și in conceptul de iubire, am fi mai fericiți. Dacă tu mănânci atunci cand îți este foame, te și bucuri de mâncarea primită. Dacă, în schimb, vin să îți dau o porție de hrană în timp ce esti sătul sau deja iti este rău de foame, nu mai are nicio valoare. Dacă primești apă atunci cand îți este sete, te bucuri. Dacă adormi atunci cand esti obosit iarăși e bine. Daca primești iubire atunci când chiar ai nevoie, e minunat. Toate au un timp al lor de care chiar contează să ținem cont. Nu va încălzi pe nimeni niciodată o îmbrățișare prea întârziată sau o iubire pornită prea târziu.
Fă-ti timp să te sincronizezi cu momentele căci dacă nu iubești atunci când este nevoie de iubirea ta, o vei oferi degeaba la momentul nepotrivit!