Fragmente intre vis si realitate

Ciorapii grosi de lana si un pulover maro larg aveau sa imi fie vestimentatie in acea zi.
Sunt destul de slaba, deci tinuta nu ma avantajeaza, dar asa se intampla in general, te trezesti ciufulita si cu ochii mici fara sa stii ce urmeaza.
Il sarut de buna dimineata si ma duc sa fac cafeaua. La intoarcere arunc o privire in oglinda de pe hol si imi spun in gand : “ar trebui sa ma imbrac si sa ma pieptan…totusi”.
Intru in camera si ii intind ceasca de cafea, se uita tamp la mine si imi zice :
-“Esti frumoasa!”
Zambesc ironic si ii raspund si mai ironic :
-Sigur ca da, si pe tine te avantajeaza culoarea pernei.. 
Ma trage in pat, ma saruta si imi explica dulce ca el nu glumea.
Brusc imi aduc aminte de toate petrecerile si nuntile la care am mers impreuna si de orele pe care le petreceam aranjandu-ma si schimband rochii, ca apoi sa il intreb cum arat, cersind practic raspunsul dorit. Raspundea mereu sec :”iti sta bine sau arati bine” iar acum ma trezesc direct „frumoasa”.
Primul gand e cel firesc. Deci ma inseala, se simte vinovat si vrea sa compenseze cumva. Da nu l-o duce capu’ ca asta e totusi prea evidenta? Adica in doi ani nu m-a vazut niciodata frumoasa desi de multe ori m-am chinuit sa fiu? Doi ani nu m-a sarutat el niciodata inainte sa isi bea cafeaua, iar daca incercam eu ma dadea usor la o parte sa-si citeasca ziarul…si acum? Nici ziar, nici cafea, nici tinuta sexy sau farduri ci doar eu cu el romantic subit? Sa fim seriosi!

El continua :
– “Stii ca te iubesc nu?” si se ghemuieste in bratele mele…el barbatul, se face mic si asteapta mangaierile. Incepe sa se prosteasca, sa se alinte si sa ma alinte. Ma imita pe mine de fapt…
Ma intreaba ce vreau sa facem azi. Eu mirata il intreb:
– Cum, nu pleci?

Doi ani de zile pleca mereu atunci cand se trezea. Avea mereu ceva de facut, iar acum…
Imi aduc aminte cat am visat la o dimineata ca asta, cat imi doream atunci cand pleca sa nu mai plece si a doua zi. Cat tanjeam sa se comporte macar o data ca azi, iar azi cand intr-un final o facea, in loc sa ma bucur , analizam de ce o face.
Ma intristez si realizez ca nu-l mai iubesc si ca si el stie asta. A aflat-o inaintea mea si incearca sa mai salveze ceva…
Nu, nu ma inseala, doar nu vrea sa ma piarda.

Nu ne-am sincronizat niciodată. Atunci cand eu voiam sa mananc, el vroia sa joace fotbal. Atunci cand eu voiam sa ies in oras el vroia sa doarmă și atunci cand eu il iubeam el doar se lasa iubit.
Cand eu sufeream, el nu stia iar acum, cand el ma iubeste, eu ma mir iar cand sufera eu stiu…
Am aflat tarziu ca imi vedea frumoase pana si cele mai urate ipostaze ale mele. Am inteles tarziu ca iubea si ceea ce eu uram la mine…dar a tacut atat de mult si eu am ascultat atat de putin incat atunci cand a vorbit, toata atentia mea era concentrata pe tacerea de odinioara…
Timpul a fost rabdator cu noi,dar noi nu am mai avut rabdare…